Poate fi Paradisul în mlaștini? Dar în tumultul orașului? Oare și în întunericul unui coridor? Sau poate în verticalitatea unei scări spre niciunde? Paradisul poate fi oriunde se află Zenobia, sau oriunde Gellu o caută pe Zenobia.

Acest roman-poetic, sau cum ar spune însuși autorul, acest pohem de iubire, este cea mai frumoasă și sinceră autobiografie din literatura română. Este, totodată, definiția suprarealismului naumian și apogeul poeticii sale. De la primele cuvinte, cititorul este răpit într-un vârtej magic în care logica firească a lucrurilor și a vieții se suspendă fără revers. Somnul și trezvia se confundă, moartea și viața  joacă leapșa prin trupurile oamenilor, iar fiecare cuvânt poate fi un izvor nesecat de sensuri.

O lectură unică, o scriitură unică, un autor fără de seamăn, o poveste de dragoste fără cusur, o lume care există fără a exista și tu, cititorule ce nu te vei răgăsi decât după ce te vei fi pierdut în acest vârtej - labirint de stări și cuvinte.