Nu știu alții cum sunt, dar eu iubesc la nebunie iarna. Și nu numai datorită Sărbătorilor, garnisite din belșug cu voie bună, ci pentru că îmi place foarte mult zăpada. Iar prin intermediul cărții Carolinei Rabei, ce dă culoare și un plus de savoare poemului Zăpadă de Walter de la Mare, pot spune că mi-am retrăit toate iernile copilăriei. M-am revăzut trăind la intensitate maximă magia Crăciunului alb de altădată, alături de familie, al cărui punct culminant era desfacerea cadourilor, m-am revăzut la săniuș, alături de ceilalți copii din sat, la bătaia cu bulgări și bineînțeles la plămădirea oamenilor de zăpadă.
Pentru că ilustrațiile Carolinei Rabei reproduc cu fidelitate atât imaginea iernilor de altădată, în care totul era acoperit de zăpadă (căci mai noi, iarna nu prea mai este iarnă, zăpezile vizitându-ne tot mai rar și pentru perioade tot mai scurte de timp), cât mai ales atmosfera acestora, emoțiile desfacerii cadourilor, veselia jocului cu zăpada, bucuria de a te pierde în marea cea albă, căldura căminului părintesc. O carte generatoare de melancolie pentru cei mai mari, iar pentru cei mai mici, care nu au avut ocazia să se bucure de o iarnă pe cinste, de uimire și poate de speranță, că poate cândva, zăpezile de altădată se vor întoarce și pentru ei.
