Mathias Enard încearcă printr-un „dacă” istoric să-l facă pe Michelangelo, marele artist al Renașterii, să accepte invitația sultanului Baiazid al II-lea de a construi podul Galata. Astfel, italianul se îmbarcă într-o călătorie imaginară în luxuriantul și exoticul oraș al Imperiului Otoman. Iar aici se contopesc două viziuni, două mentalități, două religii, Enard încercând, totuși, să arate micile diferențe, dar mai ales similitudinile dintre cele două civilizații, teoretic opuse.
Introspecțiile artistului, nerăbdarea de a fi plătit, cunoașterea misterelor iubirii dar și a arhitecturii musulmane creează un vertigo, care, prin stilul poetic și succinct al autorului, ne face cunoscută umanitatea secolului al XVI-lea.
Un roman mai degrabă al cunoașterii culturale decât unul istoric, o parabolă a necesității mixturii și înțelegerii între societăți adverse pentru o buna conlucrare întrucât oamenii sunt la fel peste tot.