Este o carte ce se citește foarte repede, am dat-o gata din două încercări: jumătate înainte de culcare și jumătate la trezire. Cu toate acestea, este interesantă și te pune pe gânduri. Dacă nu știți despre ce e vorba, pe scurt: societate de peste mult-mult timp (fun fact: în carte e vorba de 1992; anul cu pricina a trecut de mult), umanitatea a colonizat alte planete, o parte a rămas pe Pământ, androizi. Rick Deckhard e vânător de recompense, își câștigă banii din „retragerea” unor androizi „periculoși”. Își dorește demult un animal viu (animalele vii sunt foarte rare în acest viitor distopic și n-am înțeles bine de ce, dar are legătură cu un război și cu radiații, deci e ușor să te gândești la bombe nucleare, eterna obsesie a oamenilor post-WW2), iar slujba asta îi poate îndeplini visul. Ce merge prost: androizii seamănă inconfortabil de mult cu oamenii, iar ultimul prototip e într-așa de avansat, încât poate trece cu ușurința drept uman (minus empatia). De exemplu, unul dintre androizii de pe lista lui Rick, Luba Luft, e cântăreța de operă și mare amatoare de artă. Prin urmare, Rick se va confrunta cu câteva probleme de conștiință, iar asta doar cât face totul mult mai interesant. Am să recunosc: și eu am empatizat cu urmăriții și mi-am dorit mult să reușească să scape de lăcomia lui Deckhard.
