Prima carte din seria Fabian Risk a lui Ahnheim este destul de solidă cît să vă țină ocupați o săptămînă întreagă, și nu mă refer aici doar la întinderea ei (are în jur de 600 de pagini). 

Detectivul Fabian Risk se restabilește cu familia în orășelul lui natal, Helsingborg și ajunge să fie imediat implicat în ancheta unei crime care se dovedește a fi doar începutul unui șir lung de morți suspecte. Foștii colegi de clasă ai detectivului sunt decimați într-un ritm susținut, iar indiciile nu sunt deloc satisfăcătoare, în ciuda cercului destul de restrîns al suspecților. 

Cu toate că volumul reprezintă debutul editorial al lui Ahnheim, mîna scenaristului se face simțită din plin, neexistînd motive pentru care să mă plîng în ce privește scriitura. Construcția însă, lasă un pic de dorit, în primul rînd ca lungime, apoi ca fire narative care rămîn oarecum neînnodate. O parte dintre lucrurile care se petrec în roman, deși contribuie într-o anumită măsură la atmosferă, nu au totuși un rol clar în intrigă și aș fi preferat să lipsească de tot. De asemenea, mi s-a părut că Ahnheim insistă prea mult pe tema din fundalul romanului, hărțuirea în școală, sau bullying-ul, dacă vreți. Cred că orice cititor cît de cît atent ar fi observat-o și fără numeroasele sublinieri ale autorului, și poate ar fi fost mult mai de efect să fi rămas undeva mai în spate. 

Altfel, „Victimă fără chip” este un thriller bun, condimentat cu o mulțime de momente tensionate, cu personaje bine conturate și acțiune curgătoare, iar dacă nu sunteți tipul cititorului grăbit, va fi o lectură satisfăcătoare pentru orice fan al genului.