Într-o zi ca orice zi, plimbându-mă prin librărie, cu privirea printre rafturi, am dat aparent întâmplător peste un album de fotografie, în care imaginile, desprinse toate din cotidianul nostru de tip bazar, erau însoțite de câteva cuvinte alese cu grijă spre a ridica moralul, spre a surprinde partea frumoasă a vieții, spre a zidi suflete frumoase. Numele autoarei, Teodora Maftei, spre rușinea mea, nu îmi era nicidecum cunoscut. Cu toate acestea am parcurs albumul cap-coadă, bucurându-mi privirea cu fiecare poză și hrănindu-mi sufletul cu fiecare cuvânt de duh.
Abia la final am aflat că Teodora Maftei a fost una dintre tinerele care au pierit în groaznicul incendiu din clubul Colectiv. Iar acest album, la care ea lucrase aproape 2 ani, în condițiile în care în tot acest timp ea supraviețuise mai multor operații pe creier, a apărut postum. Ce viață a avut și această tânără cu vocație de înger!...
Să ne bucurăm, așadar, de acest testament mai degrabă spiritual, venit din partea unui om ce a luptat cu moartea, bucurându-se de viață până în ultima clipă.