Încă o dată Ferrante ne uimește prin brutalitatea cu care își concepe personajele. Oameni buni, răi, urâți, greu de îndrăgit, dar care spre final se atașează de cititor și finalizarea romanului devine tot mai grea. „Viața mincinioasă a adulților” este primul roman scris de Elena Ferrante după faimoasa Tetralogie Napolitană.
De această dată o avem ca protagonistă pe Giovanna, o fetiță aparent banală, care trăiește alături de părinții săi într-o casă din Napoli. Totul se schimbă în momentul în care tatăl Giovannei spune că fetița începe să semene cu Vittoria, oribila mătușă Vittoria. Relația tată-fiică devine astfel una tensionată, iar secretele familiei încep să o rănească pe micuța Giovanna. Cine este de fapt Vittoria? De ce este disprețuită de familie și este ea atât de rea pe cât se spune? Dar cel mai important, de ce ar spune tatăl Giovannei că fiica lui începe să îi semene femeii pe care o urăște din tot sufletul?
Precum spune și titlul, cartea este descrie viața mincinoasă a adulților. Dacă din exterior viețile personajelor par perfecte până în cel mai mic detaliu, odată deschise ușile aflăm că niște simple cuvinte pot distruge toată această imagine idilică. Cartea urmărește transformarea Giovannei dintr-o tânără ascultătoare și curioasă într-o femeie curajoasă și pregătită să înfrângă greutățile vieții în propriul ei stil, departe de minciunile cu care a fost crescută. Parcursul ei nu este unul ușor, însă încă de la prima pagină vă va cuceri cu jovialitatea ei molipsitoare, în timp ce spre final o veți simți ca pe o prietenă dragă, pe care ați vrea să o îmbrățișați și să îi spuneți că nu a fost vina ei.