Dacă Julio Cortázar a dat naștere cronopilor și gloriilor, nici Henri Michaux nu s-a lăsat mai prejos și a creat meidosemii. Care la fel ca exponatele mai înainte amintite, aparțin regnului creaturilor inexistente și ca atare intangibile, dar atât de complex create din cuvinte încât nu reziști tentației de a-ți forța imaginația pentru a le da cel puțin în minte, o formă, un sens, o culoare. Dar vă spun eu de pe acum... eroare. Cu meidosemii nu ține.
Dar nici drumul până la ei nu este tocmai ușor. Pentru a ajunge la capitolul ce le servește drept casă, trebuie să treceți printr-un vârtej de suprarealism ce uimește în primul rând prin unicitate. Și aceasta, pentru că la niciun alt suprarealist, nu am întâlnit atâta cinism și umor negru ca la acest belgian ce se trage din toți, dar totuși rămâne autentic. Așa experiență mai rar. Așadar, merită să faceți o infuzie letală cu anti-iluzii deghizate în jocuri de cuvinte.