Pentru cititorii lui Mishima, înțeleg că acest roman va fi o surpriză, fiind un roman atipic față de restul operei sale. Fiind primul roman pe care îl citesc de acest scriitor, nu aveam nicio idee sau așteptare anume. L-am citit și mi s-a părut ok. Ușurel, o lectură rapidă pentru două-trei seri, un roman aparent existențialist care pe măsură ce e citit se transformă într-o farsă asemănătoare cu celebrul Pulp al lui Charles Bukowski.
Hanio, personajul central, decide din senin că viața nu are sens și dacă tot nu are sens, mai bine să se sinucidă. Încercarea nu îi iese, însă viața tot nu capătă vreun sens anume pentru el, așa că hotărăște să o închirieze oricui ar avea nevoie. De aici încolo, romanul, apărut inițial în foileton, devine un soi de serial ironic și amuzant cu diverși clienți, care de care mai ciudat, care închiriază pentru bani mulți viața tânărului Hanio pentru a ucide sau salva diferite persoane. Oricum, toți clienții sunt convinși că Hanio nu are cum să scape cu viață din încercările la care va fi supus. Însă Hanio e curajos și lipsit de inhibiții. Așa că norocul îi surâde și afacerea lui prosperă. Și totul pare să meargă ca pe roate până când unele coincidențe par stranii și detaliile încep să se lege. Iar când agenți secreți, ambasadori și criminali plătiți intră în afacerea înscenată de Hanio, lucrurile se precipită și viața începe să capete sens.
O poveste hazlie, cu tușe groase de ironie și absurd. Un soi de melodramă pe care nu știi dacă să o iei în serios sau nu, în ciuda poveștii pe alocuri previzibile și haioase, dar nu lipsite de tensiune.