Mia Couto, autor mozambican de expresie portugheză, a primit în anul 2007, la Roma, Premiul Uniunii Latine pentru Literaturi Romanice. Și cum din juriul ce i-a decernat premiul a făcut parte și doamna Gabriela Adameșteanu, din partea României, în scurt timp proaspăt premiatul autor a ajuns și pe scena de carte românească, grație editurii Art și traducătoarei Mioara Caragea, care s-a aplecat asupra romanului Veranda cu frangipani.

În acest roman, autorul ne poartă prin scurta viață de împrumut a unui mort reîntrupat pentru o scurtă perioadă de timp în trupul unui inspector de poliție trimis să ancheteze o crimă bizară ce a avut loc la un azilul de bătrâni Sao Nicolau. Ermelindo Mucanga, devenit inspectorul Izidine Naita, stă de vorbă cu mai mulți oameni din anturajul celui ucis, în fapt directorul azilului Vasto Excelencio. Ancheta nu se anunță deloc una simplă, întrucât fiecare dintre cei chemați să dea mărturie își asumă crima, ba chiar cu mândrie, considerând că a făcut un bine comunității. Ceea ce complică lucrurile și mai mult este faptul că nicio mărturie nu seamănă cu alta.

Ceea ce dă și mai multă savoare scriiturii lui Mia Couto este includerea de cuvinte exotice, aparținând dialectului vorbit în acea regiune a Mozambicului, în discursul fiecărui personaj. În plus, sunt scoase la iveală o pleiadă de credințe, tradiții și superstiții specifice acelei lumi.