Multă vreme am considerat că cea mai bună cronică negativă pe care i-o poți face unei cărți slabe constă în a nu scrie nimic despre aceasta. Astfel, dacă niciun cronicar nu ar scrie nimic, gândeam eu, acea carte se va pierde în negura uitării și se va împrăfoșa pe rafturile librăriilor și bibliotecilor. Dar acest volum al lui Răzvan Petrescu m-a făcut peste noapte să îmi schimb viziunea asupra acestei probleme. 

„Ursulețul lui Freud” este o culegere de recenzii cât se poate de acide la o serie de cărți lipsite de orice valoare literară. Cărțile vizate aparțin în majoritatea lor covârșitoare genului erotic. Dar sunt puse la zid și cărți de S.F. sau beletristică de larg consum. În cazul cărților erotice, sunt taxate excesul de perversitate și lipsa unui fir epic demn de a fi urmărit. S.F.-urile sunt criticate pentru marea doză de banalitate, iar restul, pentru platitudini ce se întind pe sute de pagini spre disperarea cititorului care așteaptă cu sufletul la gură să se întâmple și ceva interesant. 

Ceea ce este cu adevărat uluitor la această carte este faptul că Răzvan Petrescu nu se sfiește să disece cu sângele rece al lucidității sale literare nici cărțile unor autori de prestigiu, sau considerați astfel, precum José Saramago, Philip Roth, Frații Strugațki sau Anaïs Nin.