Mihai Măniuțiu este atât un reputat regizor de teatru, cât și un prolific scriitor, autor al mai multor volume de poezie, proză și eseuri de teatrologie. Unul dintre cele mai recente volume de poeme, „urmuz. 23 noiembrie 1923”, apărut spre sfârșitul anului 2018, la editura Tracus Arte, este cu totul inedit atât față de restul creației sale, cât și față de majoritatea producțiilor literare de pe piața românească de carte din ultima vreme. În acest volum, autorul rescrie din imaginație, ultimele ore din viața scriitorului român de avangardă, Urmuz (pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău), care a ales să se sinucidă în ziua de 23 noiembrie 1923.
Deși este un produs aproape exclusiv al imaginației, autorul pornește totuși de la un fapt real incontestabil, sinuciderea în sine, și de la un document la fel de real, procesul verbal prin care organele de poliție costată această sinucidere. Documentul este redat întocmai, atât la începutul cărții, ca un prolog al poemului fluviu realizat de Mihai Măniuțiu, cât și la sfârșitul acesteia, într-o variantă versificată, ca un al treilea epilog al întregii epopei mortuare, tehnică prin care autorul oferă operei sale atât ciclicitate și unitate, cât și acea doză de veridicitate menită să dea greutate conținutului deplin imaginar.