Gustave Flaubert, unul dintre cei mai importanți scriitori francezi ai secolului XIX, s-a făcut remarcat cu precădere pentru romanul, controversat în epocă, Doamna Bovary, dar și pentru Educația sentimentală sau piesa de teatru Ispitirea Sfântului Anton. Dar, opera sa a fost mult mai vastă de atât. Iar volumul de față propune spre lectură, trei nuvele sau mini-romane mai puțin cunoscute ale acestuia.

Un suflet curat spune povestea unei slujitoare, pe nume Félicité, care odată intrată în serviciul stăpânei sale, nobila văduvă Aubain, se dedică trup și suflet acesteia, dovedind o credincioșie de invidiat. Prezentă la toate evenimentele importante ale familiei, ea va fi mereu farul călăuzitor al stăpânei sale, și totodată stâlpul de susținere al căminului acesteia. O poveste oarecum simplă, ca formă narativă, dar bogată în sensuri și mai ales în emoții.

Legenda Sfîntului Iulian Ospitalierul reproduce într-o formă literară de o aleasă ținută o poveste de tipul viețile sfinților. Dar, ce sfânt și mai ales, ce viață?! Căci personajul ales face parte dintre acei sfinți „racolați” de divinitate tocmai din rândul celor mai aprigi păcătoși. Este unul dintre cei pentru care Apostolul Pavel a spus: „acolo unde s-a înmulțit păcatul, acolo a prisosit și harul”.  Așadar, o poveste terifiantă, deci o lectură antrenantă!

În fine, în Irodiada, Flaubert rescrie aproape din temelii episodul biblic al tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, pe care îl numește Ioakanann, țesând în jurul acestui eveniment o serie de intrigi istorice și politice demne de marii creatori de romane istorice cu ștaif.

Ce au în comun aceste trei scrieri? Fiecare în parte trimite în scenă personaje dominate de înalte trăiri religioase, chiar dacă pentru fiecare dintre acestea, ele se manifestă complet diferit.