Mulți dintre noi am văzut filmul Lista lui Schindler și cunoaștem povestea germanului care a reușit să salveze din ghearele armatei naziste mai mult de o mie de evrei. Acesta îi angaja în fabrica lui și încerca să-i  protejeze atunci când pericolul Holocaustului bătea la ușa fabricii lui. Despre Schindler, Leon Leyson povestește că era singurul german care se purta mai omenește cu evreii.

Leon Leyson își povestește copilăria și începe prin a relata niște amintiri frumoase ale unui copil ce trăiește fericit la țară, în sânul familiei, și se bucură de cele mai simple lucruri. Își amintește cum avea mulți prieteni și încă nu cunoștea batjocorile creștinilor la adresa evreilor. Tatăl lui Leon muncește din greu pentru a oferi familiei o viață cât mai bună și reușește să o mute la oraș, unde copilul descoperă o altă lume. Amintirile pe care le deapănă sunt aceleași pe care oricare dintre oamenii care au trăit la țară în copilărie le pot avea; este o copilărie frumoasă și normală, până când lucrurile se schimbă deodată. Începe al doilea război mondial, iar toată lumea se întoarce împotriva evreilor. Armata nazistă ocupă Polonia și aruncă în lagăre zeci de mii de evrei. La urechile lui Leon și-ale familiei sale ajung povești despre atrocitățile ce se petrec în aceste lagăre, iar curând le vor simți pe pielea lor. Tatăl lui Leon se luptă în continuare pentru familia lui, și atunci când nimeni nu mai vrea să angajeze evrei, găsește de muncă în fabrica lui Schindler. De aici, greutățile pe care le are familia de suportat abia încep.
Leon Leysson scrie despre moarte și suferință cu ușurința și sinceritatea unui om care a văzut tot răul și nimic nu-l mai poate doborî. Puțini dintre noi, poate, am reuși să redăm cu atâta luciditate și obiectivitate niște fapte atât de pline de cruzime și răutate. Autorul reușește să ne arate Holocaustul prin ochii unui copil și ne surprinde prin lipsa de ostilitate pe care o arată față de oamenii care au săvârșit unele dintre cele mai odioase crime care ne sunt cunoscute.