Cele trei povestiri care alcătuiesc cunoscutul volum al lui Auster introduc cititorul în mijlocul unei vânători de fantasme, în care necunoscutul se comportă altfel decât în scenariul clasic poliţist, substituindu-se încet tuturor certitudinilor, săpând chiar la temelia eului auctorial, smulgând bucată cu bucată sensul identităţii sale şi a personajelor sale. Ca un edificiu care se ridică prin dărîmare, Trilogia se constituie din momente ale pierderii de sine şi din oglindirea acestui fenomen în lumea din jur a personajului – autor. Poveştile lui Auster sunt impregnate de un fatalism aproape religios, şi spun asta pentru că protagonistul se lasă angrenat în jocuri misterioase în care se întrevede o mână atotputernică ce împarte cărţile şi taie pachetul, subminându-i voinţa şi împingându-l ferm spre renunţare, în sensul ei cel mai pur, iar relaţia pe care eroul o dezvoltă cu această “entitate” sfârşeşte mereu în acceptarea docilă, în strângerea înăuntru până la disipare.