Artistul a avut întotdeauna un statut special în societate indiferent de felul în care arta a fost percepută de către contemporanii săi. Operele de artă adesea nu respectă convențiile căutând să provoace fie sublimul fie dezgustul spectatorilor. Fără a avea un scop anume ea caută să deschidă noi orizonturi, să depășească limite și să ne provoace pe fiecare din noi să vedem dincolo de regulile vieții de zi cu zi. Construindu-și capodoperele pe o linie fină între estetic și moral sau estetic și legal, arta riscă adesea să nu fie înțeleasă așa cum ar dori.

Multe dintre lucrările artei moderne ajung să fie catalogate drept ofensatoare. Să fie vorba de o neînțelegere sau de o încercare a artiștilor de a elimina regulile văzute drept constrângeri asupra creativității sale? Caracterul transgresiv al artei pare a oferi răspuns acestor întrebări în lucrarea lui Anthony Julius unde arta se conturează ca fiind un domeniu în care judecățile obișnuite își pierd valoarea în fața celor estetice. Arta trebuie să ne provoace, să ne facă să ne punem întrebări și să căutăm răspunsuri. Ceea ce nu ne este permis în viața de zi cu zi ne este însă permis în artă care devine astfel locul micilor experimente cu regulile sociale, morale sau chiar și legale.