Andy Warhol este unul dintre artiștii care au revoluționat lumea artei prin lucrări precum Brillo Boxes. Acestea au devenit celebre deși semănau perfect cu niște cutii Brillo obișnuite, motiv pentru care, o lungă perioadă de timp, nimeni nu a știut cum să reacționeaze în fața unor astfel de încercări estetice care păreau să schimbe cu totul regulile artei. Aducând niște obiecte obișnuite într-o galerie de artă nu este un motiv suficient de bun pentru ca ele să fie văzute drept artă, totuși Warhol pare a sugera contrariul (deși îl putem include cu ușurință și pe Duchamp în această categorie).

Danto este unul dintre primii esteticieni care încearcă să vadă ce se întâmplă cu adevărat în spatele unor astfel de lucrări. Analizând minuțios fiecare detaliu care ar face din Brillo Boxes o operă de artă, în timp ce celelate cutii Brillo rămân niște obiecte comune, și punând în paralel toate celelalte teorii ce încercau să ofere o explicație acestui fenomen, Danto ajunge la concluzie ce pare a ține de bunul simț: operele de artă exprimă interiorul unei perioade culturale împreună cu posibilitățile de exprimare ale acesteia. Drumul parcurs este însă plin de profunzime oferind artei o nouă interpretare în raportul ei cu spectatorul, artistul și limbajul pe care îl folosește.