"De fapt, trăim o viață scurtă, plină de dezamăgiri; după care murim. Ne umplem viaţa cu rahat, chestii cum sunt cariera şi relaţiile, ca să ne amăgim că nu chiar totul e fără sens. Heroina e un drog cinstit, pentru că-ţi îndepărtează iluziile astea".
Trainspotting este o piesă de rezistenţă în literatura underground-ului. Undeva la periferia Edinburghului, protagoniştii, alienaţi şi marginali ai societăţii, sunt indivizi care-şi caută refugii. Însă, personajul cel mai pregnant în această carte rămâne heroina. Toate poveştile se ţes în jurul ei. Ea funcţionează totodată şi ca mecanism de apărare în faţa realităţii. De ce aceste personaje suferă de realitate? Pentru că este o realitate dezumanizantă, o realitate hiperreală*, este o realitate în care superficialitatea şi abundenţa obiectelor au înlocuit valoarea şi spiritul. Pentru că sunt forțaţi să se adapteze unei societăţi care funcţionează ca o fabrică ce le răpeşte individualitatea, îi uniformizează, transformându-i în obiecte identice. (“Rămân la concepţia că drogul funcţionează atunci când orice altceva pare plictisitor şi lipsit de importanţă. (...) societatea inventează o logică sucită şi falsă pentru a absorbi şi schimba oameni al căror comportament e în afara mainstreamului.” – Renton)
Irvine Welsh are meritul de a aduce în faţa cititorului o lume depravată, lipsită de speranţa recuperării – “reabilitarea înseamnă capitularea sinelui” – fără a o eticheta însă în vreun fel, fără a se erija în judecător al ei, joc în care îl implică şi pe receptor. Scrie despre obsedaţi, psihopaţi, drogaţi, despre inadaptaţi, despre oameni care nu vor să “aleagă viaţa” asta, aşa că îşi creează propriul lor mediu. Devierea de la cerinţele sociale este caracteristica cea mai proeminentă a personajelor sale. Așa cum spune la un moment dat unul dintre personaje, poţi să îţi alegi o viaţă, o familie, o slujbă, poţi să alegi o maşină, o casă, un hobby, poţi să alegi tot ceea ce contează. Sau poţi să alegi drogul. Pentru care nu există justificări şi explicaţii, nu există valori.
Un alt merit al textului, pe lângă dialectul scoţian care trebuie să fi făcut traducerea extrem de dificilă, este acela că nu prezintă contrângeri la nivelul limbajului. Welsh oferă personajelor sale toată libertatea de exprimare de care au nevoie. Iar acest fapt este o importantă inovaţie în literatură. Vulgaritate nu înseamnă să înjuri, adică să vorbeşti liber, vulgaritatea este prezentă atunci când ne supunem convenţiilor, falsificându-ne pe noi înşine.
Underground-ul include tot ce este marginal, periferic, asocial, obscur, mizer, grotesc, ceea ce provoacă fascinaţie şi repulsie în acelaşi timp. Este şi mediul în care evoluează aceste personaje. Şocantul şi grotescul extrem sunt teritoriile pe care le explorează Welsh.
*Jean Baudrillard
