O poveste japoneză spune că era odată un om cinstit și harnic, dar care, oricât de mult ar fi muncit, tot nu reușea să scape de sărăcie. Acest om vede într-o zi un cocor rănit de o săgeată și îl salvează de la moarte. La puțin timp după aceasta, este vizitat de o femeie frumoasă care, nu doar că vrea să îi fie soție, ci îi și aduce foarte multă bogăție, țesând în mare taină niște covoare foarte frumoase, dintr-un fir foarte prețios. Din păcate, cu cât aduna mai mulți bani din vânzarea covoarelor, cu atât lăcomia punea stăpânire pe inima lui bună. Iar în momentul în care a aflat secretul soției sale, și anume faptul că ea era de fapt cocorul salvat cu ani în urmă, vraja s-a spulberat și el a rămas din nou singur și sărac.
O altă poveste, de data aceasta coreeană, spune că un om mărinimos a salvat un tigru care căzuse într-o groapă adâncă din care nu mai putea să iasă. Iar acesta, nerecunoscător, a vrut să îl mănânce. Norocul omului a venit de la o broască, care le-a dat amândurora câte o lecție de viață: omului, să nu mai fie credul, iar tigrului să învețe să fie recunoscător și să își țină cuvântul dat. O a treia poveste, tot coreeană, dezvăluie într-o manieră ludică, care este adevărul, fie el și mitic, din spatele războiului peren dintre câine și pisică.
Poveștile asiatice culese de Ștefan Liiceanu și ilustrate foarte frumos de către Ana Alfianu, se disting atât prin măiestria epică, cât mai ales prin valoarea lor morală și sapiențială, din ele revărsându-se râuri de înțelepciune. Atât cei mici, cât și cei mari, vor învăța că nu este bine să fii lacom, că naivitatea poate fi periculoasă, că trebuie să știi să fi om de cuvânt și să oferi recunoștință atunci când ți se face un bine și bineînțeles că prostia, indiferent de forma ei de manifestare, aduce după sine urmări neplăcute și se plătește cu vârf și îndesat.