Maria, mama lui Iisus.
Nu Sfânta Fecioară. Nu Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Nu Preafericita.
Nu, nimic din toate acestea. Maria lui Colm Tóibin este mamă în primul rând. Iar durerea și disperarea ei se simt de parcă ar veni de la două mii de ani distanță, lovind în plin sufletul cititorului.
Mamă sfârtecată pe dinăuntru de suferința pe care copilul ei se pare că o atrage. Nedumerită de ceea ce propovăduiește. Înspăimântată de mulțimea pe care o adună. Îndurerată de ceea ce acesta se presupune că trebuie să facă și să fie.
Mariei nu-i pasă de menirea pe care o are fiul ei. Tot ce își dorește este să-și strângă copilul la piept și să-l apere de toate relele…
Testamentul Mariei este testamentul și suferința unei mame, scris cu lacrimi de sânge către toate mamele care îi vor urma.