Lui Jacques nu îi plac cartofii cu slănină, și pace. Iar această reală blasfemie aruncă întreaga familie într-un blocaj fără precedent. Dar care se va constitui într-un precedent, căci odată rezolvată în chip miraculos această problemă, alta pune întreaga lume pe jar: Jacques nu vrea să se însoare cu Roberta, cea aleasă de părinți pentru el, pentru că nu este suficient de urâtă pentru gusturile sale fine. Mai exact, nu are trei nasuri. Dar când dorința părinților e mare, și acest impediment se rezolvă. Ce te faci însă când, după nuntă, niciunul dintre soți nu vrea să asigure viitorul familiei, refuzând cu încăpățânare să facă ouă. Pentru că, nu-i așa, viitorul e în ouă. Iar când ouăle încep dintr-odată să curgă din belșug, începe și sarabanda scaunelor destinate celor mai de seamă oameni din societate.

 Prin traducerea acestor trei piese de teatru, adunate în cel de-al doilea volum al operei dramatice a lui Eugene Ionesco, cei doi traducători, Vlad Russo și Vlad Zografi, ne poartă mai departe în universul interior al celui care a fost părintele teatrului absurd. Iar în spatele spumoaselor comedii, construite din jocul spectaculos al imaginilor și farsa limbajului criptat, suntem invitați să decodificăm un mesaj nu tocmai comic despre soarta reală a lumii, și anume acela că ea se îndreaptă tot mai mult spre un vid ontologic, spre o pierdere a sensurilor inițiale.

 Problema devine cu atât mai acută, cu cât realizăm că de la scrierea lor până astăzi, a trecut atât de mult timp iar lumea se îndreaptă în aceeași nefastă direcție.