François este profesor de literatură la Sorbona. Pasionat de Huysmans și a sa Á rebours, pare a fi prizonier al scriiturii autorului francez căruia i-a dedicat șapte ani din viață și o lucrare de doctorat de 800 de pagini. Mulțumindu-se cu iubiri trecătoare și facile, cu mese încălzite la sâcâitorul cuptor cu microunde care nu-l lasă să urmărească televizorul, François se trezește că și-ar dori mai mult de la viață. Îngrozitor și enervant de abulic, nu reușește să răzbată din lumea lui Huysmans, pe ale cărei urme calcă cu o dubioasă sfințenie, iar evenimentele politice care zguduie Franța și aduc la putere Frăția Musulmană nu-l agită câtuși de puțin, chiar dacă se trezește dat afară din universitate. Mai mult din inerție și dintr-o dorință avidă de atenție și frică de singurătate, François reînnoadă legăturile cu vechi colegi universitari pentru a se interesa de avantajele pe care noul sistem politic le oferă profesorilor. Fascinat de Rediger, de casa, soțiile și poziția acestuia, François decide să accepte propunerea de a fi reprimit la universitate și de a profita de tot ceea ce oferă noul regim.

Am experimentat foarte multe în ultimii șaizeci de ani. Europa, alături de lumea întreagă, a experimentat libertatea și toleranța în cele mai extreme expresii ale sale și, cumva, asta pare să lucreze în favoare vechilor reguli și legi. Se cere o întoarcere la vechile ordini? La legile impuse de credința religioasă strictă care nu lasă loc de interpretare? Ne cerem supunere pentru că ne-am săturat să fim iluzionați cu sentimentul total al libertății? Căutăm calea cea mai facilă către întemeierea și păstrarea unității familiale? Unde a văzut Houellebecq fisura? Degajat și impasibil, autorul francez se ridică deasupra semenilor săi pentru a-i învârti pe toate părțile și a-i desface ca pe păpuşi matrioșka pentru a încerca să le anticipeze următorul pas. A reușit? Mai avem de așteptat nu foarte mulți ani ca să vedem deznodământul și să ne dăm seama dacă Houellecq chiar este profet.