Peter Conradi nu vorbeşte despre monarhia română. Ea nu a supravieţuit. De fapt, povestea sforăitoare a regalităţii din România adăugată volumului nu aduce nimic nou, nu se ridică la nivelul informativ al cărţii şi, pe deasupra, se află acolo exact ca o nucă într-un perete.
Un articol despre Michael Jackson ar fi fost la fel de potrivit, asta deşi unele observaţii ale lui Cioroianu sunt excelente şi edificatoare, dar nepotrivite.
Dacă vreun monarh sau vreun moştenitor face o greşeală, poate fi sigur că un jurnalist o va surprinde neîntârziat, spune Conradi. Dacă vreun jurnalist sau vreun istoric scrie ceva (orice) despre monarhia europeană de azi sau de ieri, poate fi sigur ca Peter Conradi şi-o va consemna deîndată în imensele sale arhive. Nu îi scapă nimic - presa de specialitate, culturală, cea de scandal, biografii, interviuri, cercetări şi dezvăluiri de ultimă oră - le inventariază şi le analizează pe toate.
Dar performanţa lui se ascunde în cu totul altă parte: deşi oferă copleşitor de multe informaţii inedite sau greu accesibile, autorul reuşeste să scrie cea mai plictisitoare carte despre monarhie pe care am întâlnit-o până acum, aşa că ar fi bine să vă înarmaţi cu răbdare şi cu un plan, altminteri riscaţi să lăsaţi din mână dacă nu cea mai bună, cu siguranţă cea mai cuprinzătoare scriere despre regalitate pe care o puteţi găsi acum în librării
