Sufocare reprezintă volumul cu care Junot Díaz, autor distins cu premiul Pulitzer în 2008 (pentru romanul Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao), își făcea debutul literar în 1996. Cele zece proze scurte din această carte au fost traduse din limba engleză de Daniela Rogobete și publicate la începutul anului 2018 de editura Black Button Books. Această traducere îi urmează unei ale colecții de proze scurte semnate de Díaz, Uite-așa o pierzi, aparută tot la editura Black Button, la finalul anului 2016.
Volumul de proze scurte Sufocare are, din punctul meu de vedere, meritul de a putea fi citit în două moduri diferite, din care rezultă două experiențe de lectură distincte. Aceste variante sunt ori o lectură integrală, ca în cazul unui roman propriu-zis, ori o lectură episodică, aplicată unei culegeri de texte care funcționează independent și care își creează singure valoarea de sens, de coerență și de integralitate. Opțiunea tipului de lectură ne rămâne nouă, cititorilor. Indiferent de varianta pe care o vom alege, parcurgerea volumului presupune accesul într-un univers al luptei continue, luptă dusă de personajele textelor pe diferite planuri, pornind de la cel financiar și sfârșind cu cel erotico-romantic sau pornind de la lupta pentru creșterea popularității propriei persoane în rândul cercurilor de cunoscuți și chiar în cadrul familiei și sfârșind cu travaliul creat de dificultatea acceptării de sine.
Personajele migrează dintr-un text în altul și reușim, astfel, să le urmărim parcursul de-a lungul mai multor episoade ale vieților lor. Narațiunile fac salturi în timp și în spațiu. În contextul acestor proze, consider că dimensiunea spațială reprezintă un reper mai important (care ne și cere un grad de atenție mai ridicat) decât dimensiunea temporală. Afirm acest lucru deoarece întregul volum nu este altceva decât o radiografie, foarte fin realizată la nivel lingvistic de către Díaz – prin inserțiile argotice și gastronomice (și nu numai) din limba spaniolă – a unei comunități și a unei culturi hispanice care visează la un viitor lipsit de grijile zilei de mâine și care aderă, astfel, la promisiunile visului american. Deplasări ale personajelor din Santo Domingo în Miami sau chiar în „Nueva York” sunt comune în aceste texte, iar familiile dezbinate, copiii crescuți fară tată, eforturile de adaptare la și de identificare cu valorile unei culturi și ale unei limbi necunoscute sunt doar câteva dintre efectele pe care urmărirea visului american le presupune.
Printre personajele cel mai des întâlnite în aceste proze se numără Yunior (aflat în ipostaza de narator al textelor) și câțiva membri ai familiei sale, cum ar fi Mami, Papi, Abuelo, Tía, Rafa (fratele lui Yunior). Prozele scurte care alcătuiesc volumul Sufocare nu se limitează la a ridica numai problema imigrărilor dominicane în SUA, ci abordează și dezvoltă și alte teme, cum ar fi stigmatizarea persoanelor cu defecte fizice, adulterul, voyerismul, (homo)sexualitatea, familiile monoparentale, oferindu-ne, într-unul dintre texte, chiar și un soi de manual al date-urilor, făcând clar distincția între cum să te comporți dacă fata pe care vrei să o agăți este albă vs. dacă este morena, negresă sau mulatră.
Sufocare de Junot Díaz ne pune în contact cu o lume în căutarea fericirii și a împlinirii (de cele mai multe ori materiale) într-o manieră sinceră, fără a apela la sentimentalisme sau la nuanțări cu valoare cosmetizantă. Autorul nu neglijează în niciun moment modul în care ne prezintă această lume, frazele sale fiind atent gândite astfel încât să facă textul să curgă la fel de natural ca viața însăși.
