Stelaluna este un pui de liliac. Dar într-o noapte, pe când ieșise să caute hrană prinsă strâns de pieptul mamei sale, o bufniță răufăcătoare le-a atacat și le-a despărțit. Stelaluna a căzut în gol, dar a reușit să aterizeze într-un cuib de păsări. La început nu a înțeles modul de viață al acestora. Ba chiar pasărea-mamă s-a uitat la ea cu mare neîncredere. Dar până la urmă au reușit să se împrietenească, iar puiul de liliac s-a adaptat la modul de viață al păsărilor. Iar când prietenia le este mai în toi, alte întâmplări neprevăzute se ivesc și îi pun pe toți în situații surprinzătoare, pe care vă invit să le descoperiți în carte.

Povestea aceasta este una simplă. Dar spune un adevăr, pe cât de simplu, pe atât de greu de pus în practică. Învățătura este aceea că deși noi, oamenii, suntem uneori foarte diferiți unii de ceilalți, prin înfățișare, culoarea pielii, limba vorbită, obiceiurile de viață, totuși, dacă avem sufletul curat și mintea deschisă, ne putem împrietenii unii cu ceilalți și putem topi toate diferențele dintre noi în cuptorul iubirii ce arde neîncetat în inimile noastre. Magia aceasta ne iese cu atât mai bine în copilărie, când mintea nu ne este pervertită de preconcepții și temeri fără rost. Dar ea se poate întâmpla foarte bine și la o vârstă mai înaintată. Și atunci este cu atât mai frumos cu cât înțelegem și mai bine cât de frumos este să fim împreună, cu toate diferențele dintre noi spulberate de iubirea de oameni.