Islamul s-a născut ca religie și s-a dezvoltat ca mod de viață. Dar un mod de viață pe care nimeni nu pare să îl înțeleagă pe deplin. Asta pentru că acțiunile lor sunt cel mai adesea reprobabile, ajungându-se chiar ca în zilele noastre islamul să fie asociat cu ideea de război și terorism. Unii, de teamă să nu fie acuzați de extremism, încearcă să vadă islamul și ca pe o religie a păcii și a toleranței. Cum stau de fapt lucrurile, și cum s-a ajuns aici, ne lămuresc în această carte, Adonis, cel mai important poet arab și Houria Abdelouahed, psihanalistă de origine marocană, ambii stabiliți în Franța.
În viziunea lui Adonis, lumea arabă a transformat de la început religia islamică într-o armă politică și într-un instrument de propășire al terorii. Inițial s-a recurs la aceasta pentru supunerea popoarelor arabe. Apoi s-a mers pe ideea că niciun necredincios musulman nu trebuie să existe fără a fi islamizat cu forța. Astfel, de la început lumea islamului arab a fost o lume a violenței, a fricii, a iubirii de putere și de bani.
Bineînțeles că în ciuda faptului că teroarea era menită să se insinueze în subconștientul colectiv al tuturor musulmanilor, s-au ridicat la răstimpuri oameni luminați: poeți, filosofi, mistici care au avut curajul să pună la îndoială perceptele coranice sau modul în care acestea au fost interpretate și aplicate. Dar au fost imediat discreditați, repudiați, osândiți. Unii dintre ei, cum este și cazul lui Adonis, au preferat să fie catalogați drept necredincioși și să-și păstreze ideile, chiar dacă pentru aceasta au fost nevoiți să părăsească lumea arabă, casa și familia.
O altă temă delicată dezbătută în această carte este cea a femeilor în islam. Iar aici lucrurile sunt de-a dreptul de neconceput pentru civilizațiile europene. Dincolo de faptul că sunt obligate să poarte vălul în plin secol XXI, femeile nu sunt încă recunoscute ca naturi umane. Ele sunt considerate obiecte, bărbații având asupra lor drept de viață și de moarte. Femeia în islam, astăzi, poate fi ținută prizonieră sau poate fi vândută ca sclavă, iar pentru autoritățile arabe aceste fapte să fie perfect normale. Partea cu adevărat tragică este că nu sunt încă semne de schimbare, pentru că deocamdată în islam domnește violența și pe cale de consecință frica. Așadar, o carte care face lumină în problema islamului și care ne ajută să înțelegem mai bine modul de acțiune al islamiștilor. Din nefericire, nu ne ajută să ne și apărăm de violența lor.