Adrian este un băiețel care, din cauza unor probleme medicale la picioare, este nevoit să se deplaseze într-un scaun cu rotile. Pentru el acest lucru nu este aproape deloc supărător. În principiu s-a împăcat cu ideea și mai mult decât atât, a învățat deja să se adapteze acestui stil de viață: să își manevreze singur căruciorul, să își activeze umbrela atașată la acesta în caz că plouă, ba chiar și-a și „tunnat” singur „vehicolul”, vopsindu-i roțile în albastru și aplicând pe ele accesorii strălucitoare. Cel mai greu i-a fost să își găsească curajul de a se încumeta singur să urce și să coboare pe rampă. Însă cele mai grele momente au fost acelea în care colegii de la școală se fereau de el, fie crezând că suferă de vreo boală contagioasă, fie pentru că îl socoteau diferit și nu vreau să se complice încercând să-l integreze. Dar el a reușit cumva să le demonstreze și acestora că este un copil cât se poate de normal și că poate face cam tot ceea ce fac și ei. Cum?! Simplu (sau aproape simplu)! Cu multă muncă, voință și determinare, a învățat să joace baschet, chiar așa, în scaunul cu rotile. L-au ajutat și părinții ceea ce a contat enorm. Iar acum are propria sa echipă de baschet.

Cartea aceasta este destinată atât celor care sunt nevoiți să se deplaseze într-un scaun cu rotile, cărora își dorește să le insufle doza de optimism atât de necesară, cât și celor care intră în contact cu aceștia: familie, colegi sau prieteni, pentru care funcționează ca un adevărat ghid, teoretic și practic, pentru înțelegerea modului de viață a unei persoane cu o astfel de problemă.