Pe cât de apreciată, plină de învăţăminte, de premii, de bucurie şi dăruire pe atât de atent şi critic ar trebui citită povestea, semn că nu întotdeauna Newberry-ul este un garant al calităţii. Asta nu înseamnă, bineînţeles, că Shiloh nu este un adevărat clasic al literaturii pentru copii, un punct de referinţă pe care cel puţin curiozitatea ni-l va aduce în faţa ochilor la un moment dat.
Ce mi-a plăcut: povestea plină de curaj, devotamnet, compasiune şi determinare care face din Marty Preston un erou de talia lui Tom Sawyer sau al lui Emil Tabletoe.
Ce nu mi-a plăcut: faptul că romanul, apărut în 1991, deşi încearcă să redea o atmosferă de început de secol  în care abuzul asupra animalelor era încă tolerat, iar viaţa tihnită semăna cu cea a bunicilor noştri, scărţăie din toate încheieturile la acest capitol. Prin vopseaua vintage cu care e îmbrăcată se vede prea des faptul că nu e nici gândită şi nici bine plasată în epoca potrivită.