Trebuie să recunosc faptul că am citit această carte în primul rând pentru că mi-a atras atenţia titlul. Şi nu că aş fi fost contrariat de alăturarea Sfintei Fecioare de ucigaşii plătiţi, întrucât nu prea mai sunt multe asocieri care să mă năucească, ci pentru că mi-am dat seama imediat că trebuie să fie o taină la mijloc. Şi nu m-am înşelat.
Autorul descrie o societate damnată, care din cauza sărăciei şi a corupţiei generalizate a generat dezvoltarea fără precedent a două plăgi implacabile: traficul şi consumul de droguri şi criminalitatea. V-aţi imaginat vreodată că poate exista o societate în care oamenii să se ucidă pe stradă fără nicio urmă de scrupul sau de precauţie? Ei bine, se pare că aceasta a existat (şi poate chiar mai există) în Columbia.
Ce legătură are Sfânta Fecioară cu toate acestea? Ea pare a fi singura speranţă a celor fără nicio speranţă. La Sfânta Fecioară se roagă până şi ucigaşii plătiţi ca să ţintească bine, iar victima să nu sufere. Cum s-a ajuns în această situaţie grotescă? Simplu: căzând pradă deznădejdii, columbienii au ajuns să considere că Dumnezeu şi Antihristul sunt unul şi acelaşi. Şi nu este de mirare...