Doamna Nora Iuga este fără doar și poate cea mai longevivă prezență feminină de pe scena culturii românești contemporane. Este poetă, prozatoare și traducătoare, germanistă, premiată de foruri culturale atât în România cât și în Germania.
Romanul Sexagenara și tânărul, având ediția princeps în anul 2000, este construit sub forma unei lungi confesiuni pe care o poetă aflată în cel de-al șaselea deceniu de viață o face cu nonșalanță unui tânăr oarecare. Motorul acestui act aparent bizar este destăinuit de însăși sexagenara din poveste, într-un scurt moment de introspecție: ”Confesiunile pot fi mai senzuale decât un act sexual. Ele îl trag cu forța pe cel căruia i te destăinui în intimitatea ta. Faci amor cu sufletul”. Dar confesiunile ei nu sunt doar o partidă de sex spiritual. Ci mai degrabă o reiterare la zi a unei vieți trepidante, trăită la maxim. Sunt scoase la iveală amintiri din spectrul politic, social, literar și bineînțeles personal, dintr-o epocă halucinantă. Sufletul femeii este însă eroul principal, el înfățișându-se dinaintea tânărului ascultător, cu toate iubirile, zbaterile, speranțele și dezamăgirile, dezgolite, așteptând parcă să fie judecat doar pentru a se simți în sfârșit eliberat.
O lectură captivantă, provocată de o construcție densă, aducând cumva cu Lecțiile de dans ale lui Hrabal, nu în sensul lipsei de punctuație, ci pentru că împrumută de la acesta tehnica înșiruirii aparent ilogice a gândurilor și faptelor evocate, miza acestui șiretlic literar nefiind alta decât aceea de a bulversa, de a zăpăci, doar pentru a menține trează mintea cititorului.
