Bogdan Răileanu este fără doar și poate unul dintre cei mai importanți prozatori români contemporani, fiind apreciat în egală măsură și de publicul cititor și de criticii literari. A debutat în anul 2017 cu volumul de proză scurtă „Tot spațiul dintre gândurile mele” (Editura Polirom), publicând ulterior romanele „Dinții ascuțiți ai binelui” (Editura Humanitas, 2018) și „Teoria apropierii” (Editura Humanitas, 2019). La finele anului 2020 i-a apărut și cel de-al treilea roman, „Să nu lași moartea să te găsească”, la editura Polirom, în colecția Ego Proză.
Bogdan Răileanu își construiește noul roman pornind de la balada populară Miorița, ba chiar lasă să se înțeleagă, spre final, că personajul principal al cărții, ciobănașul Arhip, nu este nimeni altul decât însuși creatorul baladei, iar faptele istorisite în paginile acestuia nu sunt decât o desfășurare în amănunt a celor spuse în cântec sub forma binecunoscutelor simboluri și alegorii. Romanul debutează ex abrupto, cu scena descoperirii ciobănașului mort, numit Anghel, în vârstă de numai șaisprezece ani, de către vărul său, Arhip. Apoi, construind o grefă în firul narativ al baladei, în care inserează tema principală din Antigona lui Sofocle, autorul pune în gândul lui Arhip ideea că este de datoria lui să îl ducă pe Anghel, așa mort, acasă, pentru a fi îngropat creștinește. Faptă la care se și înhamă imediat, în pofida încercărilor disperate a celorlalți doi ciobani, Vâlcu și Gavriil, de a-l opri și totodată împotriva iernii care în anul acela venise, pare-se, mult mai devreme decât i-ar fi fost sorocul. Din acest moment al desfășurării ostilităților, versurile baladei par să rămână undeva, într-un fel de nor, suspendate deasupra personajelor, intercalându-se doar la răstimpuri cu firul narativ al romanului, care de pe acum îl va urmări doar pe Arhip, căruia îi va fi dat să treacă o serie de probe de foc până va ajunge să-și ducă sarcina la bun sfârșit, mai cu seamă în secvențele în care oaia roșcovană apare în visele acestuia, și în acelea în care, același Arhip își pune în minte, în baza unor deducții anamnetice, gândul că nu țiganii, ci ciobanul Vâlcu, l-ar fi ucis pe vărul său, Anghel.
Deși de mici dimensiuni, „Să nu lași moartea să te găsească” se dovedește a fi un roman foarte puternic, atât din punct de vedere al conținutului cât și prin prisma limbajului tranșant, menit să îți zdruncine confortul gândurilor și al ideilor, ce poate fi citit în diferite chei de lectură. În paginile acestuia, Bogdan Răileanu seamănă o mulțime de semnificații aparte, toate făcând însă referire la destinul omului, la fragilitatea purității sale inițiale, la dualitatea sa și la relațiile pe care acesta le dezvoltă cu sine, cu ceilalți, cu natura și mai ales cu transcendența, fie că prin aceasta înțelege, divinitatea, moartea sau judecata ce îl așteaptă odată cu trecerea sa dincolo.
