Nu mă pricep la poezia actuală. Nici nu prea știu cine se pricepe. Nu am cunoscut până acum vreun astfel de inițiat. Poate, vorba unui client de-al nostru (poet bineînțeles), astăzi doar poeții se mai citesc între ei. Însă mă mai ispitesc uneori, pentru diversitatea meniului literar, cu câte o carte de versuri. Recent mi-a picat la mână Return to Innocence, de Virgil Botnaru. Am citit-o de la cap la coadă fără să mă plictisesc, ba dimpotrivă. E o poezie minimalistă, de tip haiku, cu imagini pregnante. N-am să mă apuc să o descriu în fraze alambicate. Despre ”grupul literar de la Bălți” și alte cele veți afla din Postfață. Iată însă un colaj de versuri extrase din volum:
”la masa din bucătărie
singurătatea-și trosnește degetele”
”Somnul doarme cu genunchii la gură”
”frigiderul sforăie
ca un fumător bătrân”
”dumnezeu și-a cumpărat creioane”
”dulapul abia de se mai
ține pe picioare”