Noul roman al lui Marin Mălaicu-Hondrari se încadrează cu brio în categoria romanelor-capcană. Și aceasta pentru că, în mod paradoxal, Războiul Mondial al Fumătorilor nu este despre fumat/fumători. Sau nu în mod expres.
Este în primul rând un roman despre viață, cu toate hachițele ei. Un roman-puzzle în care piesele se pot numi aleatoriu: „orfan cu părinți”, „Lolita – în trup de băiat”, „vagabondaj”, „prietenie”, „pasiune pentru țigări”, „iubire”, „sacrificiu”, „renunțare”, „auto-exilare”. Un puzzle al căror piese se leagă între ele cu firul translucid al fumului de țigară. Un roman construit pe conceptul de flash-back, o recapitulare în gamă melancolică a unei vieți trăită în afara oricăror canoane.
Un roman care până la urmă s-a dovedit a fi cumva profetic, dat fiind că la scurt timp după apariția lui a fost votată legea care interzice fumatul în spații închise.