Poveştile despre cum se împacă scrisul şi creşterea copiilor pe care le spun câteva scriitoare printre care Simona Popescu, Angela Marinescu, Simona Sora, Dominica Drumea, Ana Dragu sunt atât de sumbre încât, luate la prima vedere şi pe stomacul gol, i-ar putea face pe cititori să creadă că, de fapt, copiii sunt picaţi din rai numai ca să ne facă viaţa grea şi complicată. Cu greu întrevezi, spre sfârşitul cărţii, un dram de speranţă – cumva, se poate împăca maternitatea şi cu scrisul – dar pe tot parcursul cărţii nu te vânează decât realitatea sumbră, crudă a mamelor care nu o dată trebuie să facă faţă singure unora dintre cele mai grele încercări. A nu se citi de către cei care vor să creadă că a creşte un copil e o bucurie nemaipomenită de la cap la coadă – tristeţea şi dezamăgirea sunt garantate.