Povestea este excelent condimentată, are de toate, are cele mai impresionante personaje, are frumoase îmbinări de poveşti şi unele dintre cele mai profunde mesaje de transmis cititorilor. Atunci când este surprins lângă piciorul regelui ascultând poveşti, Despereaux este condamnat la moarte, îi este legat firul roşu de gât şi este aruncat în temniţă la discreţia şobolanilor înfometaţi. Dar povestea pe care o citise el însuşi si o ştia atât de bine îl va salva, cel puţin până la întoarcerea în temniţă, când îşi va pune în practică decizia de a o salva şi pe prinţesa pe care o iubeşte atât cu preţul vieţii şi cu riscul de a încălca toate regulile.

Kate Dicamillo nu poate da greş. Are acel talent de povestitor pe care de la Roald Dahl încoace nu l-am mai văzut trecând intact de la o carte la alta şi are mereu de transmis câte ceva aflat bine ascuns în spatele aventurilor iluminate ale lui Ulise sau întunecate de negura temniţelor în care Despereaux îşi va duce acul de cusut în chip de sabie.