Auzind că vara aceasta vom vedea în cinema, în sfârșit, o ecranizare după seria celebră a lui Stephen King, Turnul întunecat, și împins de la spate de prieteni care tot spun că e un must al literaturii fantasy, am decis să încep și eu seria cu primul volum – Pistolarul.
Primele impresii? E o literatură stranie, la granița dintre SF și Fantasy, cu câteva scene horror. Însă nimic clar, nimic bine trasat, totul mai degrabă la nivel de sugestie. Ne aflăm într-un spațiu post-apocaliptic dintr-o lume alternativă. Un spațiu deșertic rămas de pe urmele unei civilizații avansate. În acest spațiu, Pistolarul urmărește un anumit om în negru, un soi de vrăjitor care poate blestema sau învia oameni. Tot romanul e o continuă urmărire a omului negru pentru a afla locația Turnului întunecat. Nu știm ce este acest turn, nici cine e omul negru. Pe măsură ce citim, aflăm câteva detalii despre Pistolar, însă foarte puține lucruri care să sugereze motivațiile din spatele acestei urmăriri personale.
Lucrurile nu se schimbă decisiv până la final. Singurul detaliu care ar conta e cel al unor porți între lumea noastră, pe care o știm ca cititori, și lumea Pistolarului. Însă, așa cum am mai spus, totul e spus cu jumătate de gură, de parcă toată acțiunea romanului ar fi un vis în care desfășurarea eveniementelor nu ține de o logică firească.
Concluzia după primul volum? Intrigant. Nu am devenit fan al seriei și nici nu pot să spun că e un roman extraordinar. Însă te intrigă toate acele goluri din poveste și sunt curios să văd ce se întâmplă în continuare. Citiorii lui King spun că primul volum e cel mai slab din serie. Să vedem...
