Eram student în Constanța când am văzut pentru prima dată o Pisică Pătrată, pe zidul unui vechi restaurant pescăresc din Peninsulă. Deși nu eram un mare fan al artei urbane, am zis instantaneu WOW! Pentru că era ceva diferit. Ceva nou. Trimitea cumva la Picasso, la cubism în general. Era clar că în spatele acestei minunății grafice se ascunde nu atât o mână sigură, cât o minte ascuțită. De atunci, de câte ori treceam spre Piața Ovidiu, invariabil mă opream să salut Pisica.
Anii de facultate au trecut și am ajuns și în București. Iar aici am dat pe străzi de o mulțime de Pisici Pătrate. Unele rotunde, altele triunghiulare, altele fără nicio formă concretă. Dar invariabil erau semnate cu Pisica Pătrată. Pentru că între timp, Pisica Pătrată a devenit un brand al artei urbane. Un stil unic, chiar dacă diversitatea formelor și a modurilor de executare a lucrărilor dau uneori impresia că ar sfida infinitul. Un stil ce pendulează între artă și vandalism, dar care este totuși înconjurat de o aură de suprarealism ce te face să afirmi direct: Da! Este artă!
După ce au înfrumusețat mai multe orașe, Pisicile Pătrate s-au adunat într-o carte. O carte eveniment, întrucât unele Pisici, după ce s-au așezat aici, au părăsit orașul, fie pentru alte Pisici, fie pentru alte desene, fie pentru uniformizarea oficială cerută de administrație. Dar au rămas în carte. Și aici vă puteți bucura de ele la nesfârșit.