Încă o carte superbă despre un posibil viitor sumbru al omenirii. O posibilă apocalipsă. Fanii romanului Drumul scris de Cormac McCarthy au șansa de a citi un nou roman cât se poate de realist, dar și pe alocuri poetic, despre experiența unor personaje normale puse să se adapteze la contextul extrem al prăbușirii civilizației așa cum o știm.

Lauren Olamina e o puștoaică deșteaptă care trăiește în comunitatea ei închisă și protejată de garduri înalte. Tatăl lucrează la Universitate, dar e și preotul comunității. Suntem în anul 2024, într-un moment în care omenirea se mai ține într-o balama și e în pericol mare de a se prăbuși peste tot în sălbăticie, violență și anihilare. Știm că în anii ’90 au existat o serie de cataclisme naturale care au devastat întreg Pământul, știm că economia mondială s-a prăbușit și acolo unde mai există, orașele au devenit comunități dictatoriale, conduse de corporații, în care muncești pentru apă și hrană și, dacă îți mai ajung banii, un mic adăpost. Însă aici unde trăiește Olamina lucrurile încă par normale. În jur, hoții, săracii și drogații ucid, ard și distrug totul, dar în interiorul gardurilor de protecție totul pare încă normal. Deși Olamina știe că e cazul să se pregătească pentru momentul în care gardurile și paza se vor prăbuși sub atacurile imediate. Să adune bani, medicamente, hrană și hărți pentru când va rămâne pe drumuri, afară.

Olamina e deșteaptă, creativă, scrie un soi de poezie religioasă în care Dumnezeu e puțin altfel și ascunde un secret: o boală moștenită de la mama ei care ar putea să îi aducă moartea mai repede decât ar crede. Lumea e din ce în ce mai violentă și momentul de care îi era frică și pe care îl anticipase, vine pe nepregătite. Și aduce cu el tot ce e mai rău.

Un roman apocaliptic despre supraviețuire, despre prietenie și speranță. Bine scris și inteligent în construcție. Cu siguranță, o recomandare de lectură.