Copil fiind, am citit Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea într-o carte ce purta semnătura lui Anton Pann. Și am fost tot timpul convins că acesta este autorul simpaticului personaj, pus mereu pe șotii, ba păcălind, ba fiind păcălit. Asta până de curând, când am aflat cu stupoare, din prefața lui Mihai Cernătescu la ediția Peripețiile lui Nastratin Hogea (editura Herald, 2017) că acest personaj este unul devenit legendă și că aria lui de circulație atinge distanțe nebănuite: din Balcani până în China, din Caucaz până în Arabia. Ba mai mult, am aflat că a fost chiar o persoană reală, ce a trăit aproximativ în secolul al XIII-lea, fiind un învățat cleric musulman, aparținând curentului sufi, ce susține că omul se poate apropia de Dumnezeu mai degrabă prin dragoste decât prin dogme. Mai greu de stabilit este țara în care a trăit, întrucât mai multe popoare își atribuie paternitatea lui, ba mai mult, în multe țări se găsesc morminte în care se zice că ar fi îngropat Nastratin Hogea. Asta ca spiritul lui de farsor să nu se stingă nici după moarte. Cert este că, într-adevăr, o parte din povestioarele ce-l au ca personaj, îi aparțin. Multe însă i-au fost atribuite, adăugându-se după moartea sa la tolba de povești satirice.
Ceea ce face ca spiritul lui Nastratin Hogea să fie mereu actual, și încă pe o arie extinsă, cuprinzând mai multe culturi, limbi și religii, este faptul că în scurtele sale povestiri cu tâlc el vorbește despre valori morale universal valabile și eterne, cum ar fi cultivarea adevărului și a cinstei în defavoarea minciunii și a nedreptății, ideea de a te arăta modest, dar de a nu permite să fii batjocorit, respectul față de toate viețuitoarele pământului și față de toți oamenii, indiferent de statul lor social. De bună seamă că la buna receptare a ideilor sale, precum și la perpetuarea lor de-a lungul veacurilor, a contribuit din plin prezentarea scurtelor povestiri sub formă satirică, umorul fiind, se pare, un bun catalizator pentru încasarea adevărurilor dure direct în figură.
Așadar, vă invit să redescoperiți un personaj ce continuă să fie legendă în întregul Orient, să vă hrăniți cu înțelepciunea lui și să vă descrețiți frunțile cu sănătoase șarje de râsu-plânsul.
