Deşi toate aspectele legate de conducerea ceauşistă abordate în Orizonturi roşii au fost analizate riguros în scrierile de specialitate post-decembriste, cartea reuşeşte să surprindă cuplul prezidenţial comunist şi în ipostaze noi, intime, mai puţin importante politic, legate de spaţiul privat din care apetitul cunoscut pentru "ascultarea" microfoanelor nu dispare ci constituie o adevarată pasiune pentru Elena Ceauşescu. Acurateţea cu care generalul redă unele dialoguri care s-au purtat cu mulţi ani înainte de scrierea cărţii, diminuează din credibilitatea autorului; cu toate acestea, descrierile lui Pacepa te prind pentru că ai acces la viaţa celui mai cunoscut spion român, iar dincolo de practicile condamnabile, lumea spionajului rămâne fascinantă. Cartea reprezintă un bun prilej de a pătrunde în această lume, atât de limitată de lipsa de informaţii şi imposibil de redat în mod obiectiv de către actorul implicat activ, aşa cum este Pacepa; de aceea cititorul va face un exerciţiu foarte interesant de discernământ.