TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
Ordinea de zi
Ordinea de zi Ordinea de zi
Éric Vuillard

Trebuie să recunosc că nu sunt un mare fan al ultimelor romane care au câștigat Premiul Goncourt. Fie prea stilizate, fie destul de șterse cât să le uiți la scurt timp după lectură, ultimele romane premiate nu au intrat pe lista mea scurtă de lecturi de bună calitate aproape în niciunul dintre ultimii ani. Însă le citesc, de fiecare dată, fiind curios să văd ce mai premiază francezii în literatura lor autohtonă.

Ordinea de zi e un roman care nu iese din tiparele acestui premiu. E un roman scurt, cu pagini deseori eseistice, dar și cu mici momente care surprind cititorul, dându-i o stare de agitație și nervozitate la care poate nu s-ar aștepta. Éric Vouillard reia, în mici capitole, momentele decisive ale venirii la putere a lui Hitler și a partidului său nazist. Cartea începe cu o întâlnire la reședința Reichstagului dintre Hitler și 24 dintre cei mai bogați industriași și afaceriști germani, dispuși să-l sprijine pe Hitler și să-i doneze banii necesari finanțării campaniei electorale. După acel moment din 20 februarie 1933, privirea naratorului decide să repună în scenă diverse momente în care lașitatea oamenilor politici nu a împiedicat viitorul mare dezastru mondial. O întâlnire ratată dintre Hitler și lordul Halifax, teama și lipsa de caracter ale cancelarului Austriei care semnează un tratat ce se dovedește criminal pentru țara sa, inconștiența oamenilor politici francezi și britanici care trec repede cu vederea anexările și pregătirile de război făcute de naziști. Un șir lung de gesturi de plictiseală, de oportunism, de lașitate sau frică, gesturi care s-au multiplicat pe măsură ce Germania nazistă se pregătea de război și Europa Occidentală spera și trăgea cu dinții de o pace în care mai nimeni nu credea.

Fiecare capitol al romanului-eseu scris de Éric Vouillard reia un asemenea gest. Privite dinspre prezentul nostru, gesturile acestea par absurde, false și aproape ireale. Însă văzute atunci, în prezentul istoriei, aproape că ai spune că fiecare gest are ceva uman, firav în el, o umbră care ascunde mici ezitări și momente de curaj ratate. Aproape că fiecărui gest i-ai putea găsi o scuză sau măcar o circumstanță atenuantă. Éric Vouillard trece însă peste ezitări și umbre și aruncă un deget acuzator. Luminează puternic aceste momente, pentru a le părăsi apoi repede, jenat parcă de scenele reproduse.

Ordinea de zi e un roman scurt, tăios, asemeni unui probatoriu care își așteaptă jurații. Fără să fie o capodoperă literară, scriitura lui Éric Vouillard e suficient de expresivă și de convingătoare cât să te facă să retrăiești acea istorie europeană pe care mulți încearcă astăzi să o uite sau să o scuze.

Comentarii

ARTICOLE SIMILARE

Băiatul sălbatic Băiatul sălbatic Băiatul sălbatic Paolo Cognetti
Scriitorul italian Paolo Cognetti, câștigător deja al premiul Strega, revine pe...
Cântec lin Cântec lin Cântec lin Leïla Slimani
Romanul Leïlei Slimani începe brusc și violent cu o crimă...
Și, deodată, cineva bate la ușă Și, deodată, cineva bate la ușă Și, deodată, cineva bate la ușă Etgar Keret
Citindu-i volumul de memorii și eseuri apărut deja la Humanitas (Șapte ani buni), eram...
Acum nici tăcerea nu-ți mai aparține Acum nici tăcerea nu-ți mai aparține Acum nici tăcerea nu-ți mai aparține Aslı Erdoğan
Pe data de 17 august 2016, Aslı Erdoğan, alături de alți membri ai...
Mitologia nordică Mitologia nordică Mitologia nordică Neil Gaiman
Neil Gaiman este unul dintre scriitorii mei preferați când vine vorba de fantasy...