Un titlu cvasi-simplist, pe o copertă ce invită la meditație artistic-religioasă. Cu acest volum, Ana Maria Caia ne propune spre lectură opt povestiri având ca numitor comun ”sentimentul religios” la români.

Mai exact, avem de a face cu opt situații de interpretări greșite ale religiozității, întâlnite în rândul semenilor noștri: despre  raportarea eronată față de sfintele moaște, atât din partea laicilor, cât și a clerului, prețuirea aparențelor mai mult decât curățirea sufletului, îmbrățișarea entuziastă a unor forme de spiritualitate alternativă, ignorarea învățăturii Bisericii în favoarea credinței în vise și alte superstiții, atingând inclusiv extrema cealaltă, aceea a abandonării sinelui în mâna ”divinului”, dar nu printr-o asceză asumată și binecuvântată de un povățuitor îndreptățit, ci dintr-un sentiment de lașitate existențială.

De asemenea, Ana Maria Caia ne încântă și cu varietatea ”vocilor”sale, fiecare povestire fiind scrisă într-un alt registru, în funcție de subiectul acordat și personalitățile personajelor create.