Într-un mod amuzant, mi-am dat seamă că știam o mulțime de lucruri despre acest roman (multe, cred, închipuite), fără să-l fi citit vreodată. Așa că noua ediție de la Editura Art a rezolvat dilema și am reușit să-l citesc în câteva seri și vă recomand să faceți ca mine, dacă nu l-ați citit până acum. Pentru că e un roman foarte bine scris, pe alocuri amuzant, intrigant și cu un final neașteptat. Pentru că Griffin, cercetătorul ambițios și orgolios care decide că singura lui șansă de a deveni celebru și bogat e să își continue de unul singur cercetările asupra luminii și pigmenților, e un cercetător genial căruia norocul îi va surâde.

Însă zicala aceea veche care spune „ai grijă ce îți dorești” e mai potrivită ca niciodată. Griffin devine invizibil, reușește să descopere formula invizibilității. Însă nimic nu e mai înspăimântător pentru cei din jur decât un om invizibil: pentru că ei „văd” doar un diavol, o făcătură, fantomă, un monstru. Orice poate fi, mai puțin un om. Și de aici încolo încep problemele pentru personajul nostru care e obligat să lupte pentru propria viață și mai puțin pentru a afla cum poate deveni din nou vizibil. Și lupta aceasta e pe alocuri caraghioasă, infantilă, însă de la mici gesturi violente devine treptat o luptă înfiorătoare care se va sfârși cum nu se poate mai rău. Așa că vă recomand să citiți romanul, e un clasic al literaturii și te cucerește și la mai bine de un secol de la publicarea lui!