TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
Omar și diavolii
Omar și diavolii Omar și diavolii
Dan Ciupureanu

Omar și diavolii este genul acela de carte ce trebuie citită, de la început  și până la sfârșit, cu două rânduri de priviri. Trebuie urmărit stratul (firul narativ) și vânat substratul. Pentru că la o primă lectură, superficială, el poate trece repede drept un alt roman scris în „dulcele” stil contemporan, despre viața trăită fără discernământ, despre laxismul moral al tinerilor de azi (ca și când nu și-ar fi avut fiecare „azi” uscăciunile lui), un alt roman de tipul „așa NU”. Dar, faptul că autorul a ales să înceapă romanul cu un motto din Biblie trebuie să atragă atenția cititorului de la bun început că are dinaintea sa o lucrare ce are un scop ceva mai înalt decât indexarea unor non-modele.

 Cheile ce vor ajuta la descifrarea substratului sunt, după părerea mea, două la număr. Prima stă în strânsă legătură cu tabloul familial descris încă din debutul cărții: tată frustrat și destabilizat social, mamă suferindă de o formă de nebunie manifestată prin deliruri mistice și trei frați dezbinați între ei. O panoramă cu rol de simbol ce descrie de fapt întreaga societate românească postdecembristă, aflată într-o perpetuă tranziție, incapabilă să producă modele, să ofere valori morale  sau să pună la punct un sistem eficient de educație. 

Într-o asemenea societate este firesc să se nască și „monștri”. Și cu această concluzie am ajuns și la a doua cheie. Oare Iani (a.k.a. Omar) și toți cei din anturajul său sunt chiar atât de monstruoși? Iar pentru a da un răspuns lucid la această întrebare, cititorul ar trebui să își activeze „ochelarii de psiholog”. Personal, eu nu am găsit la personajele lui Dan Ciupureanu nici urmă din ura viscerală ce mână toate personajele cu adevărat negative din literatura universală. Eu am văzut în ele mai degrabă o ceată de îngeri ce n-au avut șansa să cunoască raiul, născându-se direct în infern. Iar faptele lor, ce-i drept, preponderent reprobabile, mi-au apărut mai degrabă ca manifestări ale unor demoni ce au luat cu asalt trupurile acestor îngeri. De aici și cursul narativ furibund, ce dă senzația de avalanșă de acțiuni, ca și cum actanții nu și-ar trage sufletul nicio clipă în goana lor nebună după atingerea senzațiilor tari. În fond, ei sunt doar însetați de sens, ei atacă în neștire și fără rânduială un orizont ideatic și valoric a cărui lipsă o resimte fiecare în parte, mai mult sau mai puțin conștient.

Așadar, ne aflam în fața uneia dintre micile cărți mari ale literaturii contemporane, oferită de unul dintre scriitorii ce s-au înscris deja (cu sau fără voia lor) pe lista celor ce vor ține steagul sus, contribuind la dăinuirea spiritului liber și critic al literaturii române.

Comentarii

ARTICOLE SIMILARE

Corpul îngerilor Corpul îngerilor Corpul îngerilor Bogdan Tătaru-Cazaban
Volumul Corpul îngerilor – Fragmente dintr-o istorie a ierarhiilor...
Cărțile care ne-au făcut oameni Cărţile care ne-au făcut oameni Cărţile care ne-au făcut oameni Dan C. Mihăilescu
Faptul că există oameni, și în special tineri, care ar vrea să citească, dar...
Pușca de vânătoare Puşca de vânătoare Puşca de vânătoare Yasushi Inoue
O poveste de dragoste descrisă în trei cuvinte: nelegiuire, moarte, dragoste. O...
Douăzeci și patru de ore din viața unei femei Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei Stefan Zweig
Stefan Zweig – scriitorul obsedat de obsesiile oamenilor. Așa ar putea să scrie...
Tata, eu glumesc serios! Tata, eu glumesc serios! Tata, eu glumesc serios! Robert Şerban
Cu siguranță toți copiii sunt simpatici atunci când învață să...