„Nici adulții nu arată ca niște adulți pe dinăuntru. Pe dinafară sunt mari și nepăsători și întotdeauna știu ce fac. Pe dinăuntru, arată la fel ca întotdeauna; la fel cum arătau când erau de vârsta ta. Adevărul e că nu există adulți. Nici măcar unul în întreaga lume!”

Întorcându-se la casa copilăriei lui, un bărbat cuprins de tristețe și nostalgie, își amintește de un episod chinuitor și neobișnuit din viața lui de copil. La șapte ani, o serie de evenimente înfricoșătoare pentru orice persoană au început să se deruleze în viața lui. Totul începe atunci când un miner de opal se sinucide în mașina părinților copilului, din pricina banilor. Incidentul acesta nefericit, atrage precum un magnet o forță întunecată, din altă lume, ce insistă să le dea oamenilor cu forța ceea ce cred ei că-și doresc. Băiețelul face cunoștință cu Lettie Hempstock, o fetiță venită din altă lume, împreună cu mama și bunica ei. Acestea spun c-au fost dintotdeauna, iar băiatul ia totul ca atare.

Încercând să alunge forța întunecată din lumea pământenilor, Lettie și băiețelul merg să îi vorbească, să o convingă să plece, dar fac o greșeală ce-i permite acesteia să-l folosească pe băiețel ca ascunzătoare, instalându-se în corpul lui. Aduncând-o acasă fără să știe, descoperă că în viața lui se materializează o creatură care încearcă să-i provoace numai suferință. Cu ajutorul veșnic micuței lui prietene, băiețelul reușește să se salveze pe sine, dar și să-și readucă familia la normal, scăpând de creatura îngrozitoare din altă lume.

Deși romanul lui Neil Gaiman are o poveste înfiorătoare, protagonistul relatează cu detașare, forțându-ne să privim prin ochii unui copil de șapte ani, ce încă nu reușește să discearnă semnificațiile anumitor situații. „Oceanul de la capătul aleii” evocă trăiri și gânduri din copilăria la țară. Ceea ce face ca romanul său să fie special pentru mine este aerul rustic pe care îl are această carte cu ființe venite din alte lumi.