Un roman de debut mare cât întreaga operă a 12 scriitori de duzină.

Personajele lui Dostoievski au fost întotdeauna fascinante, prin talent extraordinar al marelui scriitor rus de a-și prezenta și construi figurile în aşa fel încât să ai senzația că ai în față un om în carne și oase a cărui dramă tocmai s-a petrecut.   

Oameni sărmani anunță temele de bază recurente din următoarele sale romane, chiar dacă în volumașul de față motivele dostoiveskiene nu sunt la fel de complex dezvoltate, scriitura și finul simț de observație se fac simțite încă de pe acum la scriitorul rus.

Romanul este, de fapt, un schimb de epistole între un bărbat și o femeie pe baza impresiilor de lectură. Ei își povestesc întâmplările de peste zi și încearcă să-și găsească alinarea unul în sufletul celuilalt. Sărăcia îi chinuie pe amândoi, iar povestea de dragoste care se înfiripă între ei nu reușește să se închege, destrămându-se ușor ca și hainele lui Makar, nimic neputând a se clădi pe sărăcia în care cei doi se află.

O poveste simplă, care se citește destul de anevoios din pricina scrisorilor personajului masculin, dar romanul oferă o experiență interesantă și plăcută, mai ales privit prin prisma romanelor care i-au urmat.