În cartea „O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell se descrie cu minuțiozitate un nou platou continental, decimat de al Treilea Război Mondial, unde teroarea impusă de Big Brother făcea din oameni pioni. Firul epic urmărește viața personajului principal al romanului, Winston Smith, un simplu muncitor al Ministerului Adevărului unde avea un rol minor în rectificarea adevărului absolut deținut de Partid, fiind unicul martor conștient al modificării trecutului. În acea lume nouă, toți oamenii erau controlați prin intermediul unor tele-ecrane ale Fratelui Mai Mare, spălați pe creier la locul de muncă prin cele Două Minute de Ură și urmăriți ca nu cumva să se revolte împotriva sistemului.
Prin intermediul tehnologiei se dorește egalizarea cetățenilor iar sloganul promovat în Oceania – noul nume al continentului, era: „Războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranța este putere”. Pentru un mai bun control al minții (celorlalți) până și limba este modificată, engleza (căci pe teritoriul Londrei este plasată acțiunea) este înlocuită cu Nouvorba, un mod subtil de manipulare a oamenilor. Așadar, omul nostru care avea acces la ziarele de dinaintea noilor reforme ale Partidului, începe să scrie incognito un jurnal personal, lucru interzis în acea lume. Pe parcursul cărții el se îndrăgostește de Julia, o colegă de muncă pe care a întâlnit-o în cadrul minutelor de Ură. Tot aici apare personajul care îi va schimba viața lui Winston, anume O`brien, membru de seamă al Partidului Interior.
Winston și Julia nu rezistă tentației de a închiria o cameră doar pentru ei doi (lucru interzis), un interior unde să nu fie supravegheați de nimeni. După ce O`brien îi atrage în mrejele lui, cei doi sunt prinși de către Poliția Gândirii și torturați până când vor deveni oameni „normali”. De la simplul fapt de a mărturisi – sub tortură – crime reale și imaginare, cei arestați, fără excepție, ajung să accepte la nivel rațional ideologia Partidului, iar în final, chiar și sentimentele sunt iremediabil atrofiate ori modificate.
