Remușcările provoacă insomnii, iar insomniile atrag melancolii și para-melancolii. Sebastian Urrutia Lacroix, preot catolic, poet și critic literar, dar și membru al Opus Dei își rememorează principalele secvențe ale vieții, preț de o singură noapte. Flash-urile lui se opresc asupra unor momente definitorii pentru parcursul vieții sale: absolvirea seminarului și hirotonirea, emoția întâlnirii cu marele critic Farewell, discuțiile neterminate despre Pablo Neruda; colaborarea cu misterioșii domni Acirf și Aru, care îl atrag într-un carusel al compromisurilor, seratele literare din casa Marie Canales, pretendentă la statutul de scriitoare, în subsolul căreia se întâmplă fapte reprobabile etc.
Fiecare din aceste secvențe are pe lângă personajele văzute și câte un personaj nevăzut, de obicei o întrebare sau o idee, ce devine pur și simplu personaj prin pregnanța cu care se face remarcată. Astfel, facem cunoștință cu personajul-întrebare: oare homosexualitatea chiar este ceva firesc în rândul clerului catolic? Sau cu personajul colectiv, multiplicat, preotul și șoimul vânător de porumbei, un tandem ce pare să existe ca o specie de sine stătătoare. Dar dincolo de toate acestea, se insinuează personajul laitmotiv al amintirilor lui Urrutia: tânărul îmbătrânit – o prezență fantomatică, întotdeauna fără replică, făcând doar mici gesturi ce ar fi putut fi ușor trecute cu vederea, dar care în mintea și sufletul preotului declanșează război. Oare de ce? Cine este totuși acest personaj? Rămâne să descoperiți citind în întregime această carte. Un ultim avertisment: nu este scrisă din cuvinte, ci din imagini voalate și estompate. Așa că, spor la citit flash-uri!