Molecula morală face parte din acea serie de cărţi în care ştiinţa încearcă să explice sentimentele. Tratând un subiect plurivalent precum moralitatea, autorul ajunge să pună firesc în discuţie subiecte filosofice, politice, sociologice, economice sau din cadrul ştiinţei dreptului, pentru că fiecare se întemeiază pe acorduri umane susţinute de empatie şi disponibilitatea noastră de a colabora în fel şi chip.
Se pare că există un hormon care ne poate face buni atunci când nivelul său creşte în sânge. În fapt, experimentele lui Paul Zak, destul de multe, dar parcă insuficient de variate, susţin o reală fluctuaţie a binevoinţei în funţie de nivelul de oxitocină.
Ce nu mi-a plăcut: faptul că nu am înţeles dacă este vorba despre o moleculă care stimulează creşterea bunătăţii sau a moralităţii. În definitiv, dacă îi oferi unui infractor ajutor pentru a scăpa de o pedeapsă eşti moral, empatic, sau bun?
Ce mi-a plăcut: ca întotdeauna, semnul clar că ştiinţa ne poate explica sentimentele.