Moartea lui Ivan Ilici e povestea care vorbeşte cel mai clar despre felul în care ne risipim viaţa, despre cum regulile impuse de societate erodează însăşi ideea de a trăi. Personajul lui Tolstoi duce un trai liniştit, într-un mimetism perfect cu ceea ce percepe ca fiind corect şi adecvat, uitând totuşi să se bucure sau să profite de zilele sale şi sfârşind, în mod surprinzător, prin a înţelege greşelile şi măsura compromisurilor pe care le-a făcut. Tolstoi reuşeşte să arate aici că, deşi umanitatea se confruntă cu ea de milenii, moartea rămâne încă un subiect pentru care manifestăm o crudă reticenţă, o pătimaşă frică şi o nejustificată perplexitate.